Sertarul cu gânduri

Scrisoare către tata

Mi-am dat seama că reușesc să transmit mai bine ceea ce simt prin scris și nu cred că am reușit să îți spun cât de recunoscătoare sunt pentru tot ce m-ai învățat și pentru că mă susții în tot ce fac. Mai ales, acum în pandemie m-ai ajutat să cresc enorm ca om, m-ai încurajat și m-ai scos dintr-o zonă de confort din care nu credeam că o să ies așa repede.

Ne mai certăm noi doi, normal că nu avem o relație perfectă tată-fiică (oricum, nu există perfecțiune). Când se activează taurul din mine, tu, bietul rac, nu scapi nici cu ajutorul scorpionului (mama). Da’ serios că nu înțeleg cum de ești mai încăpățânat decât mine. 😂

Ne mai ciondănim noi pentru tot felul, vedem viața cu alți ochi și e normal pentru că perioada comunismului și-a pus bine amprenta asupra mentalităților multor generații. Avem moduri de gândire diferite și știu că de multe ori ne contrazicem, ne enervăm unul pe altul și nu mai avem răbdare.

Dar aș vrea să îți mulțumesc pentru câteva lucruri și anume…

…pentru că m-ai luat în brațe, m-ai dus kilometri întregi pe căldură când mă dureau piciorușele, mai ales când mergeam la țară, noi nu aveam mașină și tare greu găseai pe cineva să te ducă până aproape de casă…

…cum tot mă învârteam pe lângă tine încă de când ne-am luat prima mașină, mi-ai explicat cum funcționează motorul la mașină, știu cum arată o bujie la Dacie 😂, ce e aia jojă și cum se verifică uleiul…

…m-ai învățat să conduc, să îmi alimentez singură mașina…

…m-ai învățat să iubesc fotbalul și pentru tine nu a contat că sunt fată (după cum unii părinți ar zice că fetele ar trebui să se ocupe cu altceva)…

…mi-ai arătat cum să calc cămășile…

…să schimb un bec, știu cum arată o cheie, patent, șurubelniță și știu și să le folosesc…

…să citesc un contor de apă sau gaz…

…m-ai învățat să fac pălincă așa cum și tu ai fost învățat de bunici și străbunici…sigur că m-ai învățat și cum să consum tradiționala pălincă moderat, fără excese…

…să iubesc viața la țară, deși e grea agricultura…

…m-ai învățat să fiu om de omenie, să nu uit de oamenii care m-au ajutat și să ajut și eu la rândul meu fără să reproșez asta…

…m-ai învățat să fiu un om bun, să mai las după alții, dar nici să nu mă las călcată în picioare…

…mi-am cumpărat mașină și am luat bani din bancă în plină pandemie…m-am speriat și am vrut să dau înapoi, să renunț, mi-a fost frică că nu o să pot să fac față cheltuielilor, am avut un moment în care m-am îndoit de mine și de capacitățile mele, dar tu ai fost acolo și mi-ai zis: ”Lasă că e ok, te ajut, nu-ți face probleme” și m-am liniștit și mi-am adus aminte că aproape tot ce avem am luat în rate chiar în perioade mult mai tulburi decât cele de acum, dar nici tu și nici mama nu v-ați dat bătuți și ați muncit enorm, ați crezut că se poate…

Și lista ar mai continua…sunt recunoscătoare pentru tot ce am primit și sunt mândră că sunt fiica ta. Sper să mai învățăm multe unul de la altul și să rămânem la fel de uniți ca până acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: